Furtuna
Din punctul meu de vedere, Furtuna este piesa lui Shakespeare care se apropie, ca structură, cel mai mult de muzică. Muzica are o formă precisă, abstractă. Și de aceea pentru mine bagheta magică este și o baghetă de dirijor, cu care Prospero orchestrează furtuna de la început. Când Prospero rupe bagheta, în teatru nu mai rămâne nimic. Dispare totul. Chiar și proiecțiile pe care el le orchestrează... E extraordinar acest sistem de oglindire în care exact aceeași situație se joacă și în farsă și în grotesc și în tragic și în politic. Prospero este un savant, un poet, un artist și un exilat. În poveste este vorba și despre un pelerinaj interior: Prospero se schimbă, dorințele de răzbunare sunt eliminate, îi iartă pe vinovați. E o idee creștină; iertarea păcatelor nu se poate întâmpla decât în momentul când există regretul celor săvârșite".
Din punctul meu de vedere, Furtuna este piesa lui Shakespeare care se apropie, ca structură, cel mai mult de muzică. Muzica are o formă precisă, abstractă. Și de aceea pentru mine bagheta magică este și o baghetă de dirijor, cu care Prospero orchestrează furtuna de la început. Când Prospero rupe bagheta, în teatru nu mai rămâne nimic. Dispare totul. Chiar și proiecțiile pe care el le orchestrează... E extraordinar acest sistem de oglindire în care exact aceeași situație se joacă și în farsă și în grotesc și în tragic și în politic. Prospero este un savant, un poet, un artist și un exilat. În poveste este vorba și despre un pelerinaj interior: Prospero se schimbă, dorințele de răzbunare sunt eliminate, îi iartă pe vinovați. E o idee creștină; iertarea păcatelor nu se poate întâmpla decât în momentul când există regretul celor săvârșite".