Amphitryon
În Amphitryon, modalități diferite ale comicului se intersectează pentru a potența intriga romantică, existând o tensiune constantă, bine exploatată, între natura comică a textului și implicațiile morale, cât se poate de serioase, din subtext. Seducția, adulterul și gelozia se succed într-o diversitate de ritmuri, iar patimile zeilor și slăbiciunile muritorilor sunt comentate cu un simț ludic ce progresează înspre ironie și solemnitate.
Corul păstrează ceva din ambiguitatea motivației personajelor principale, realizând un balet impecabil între complicitate prietenească și ostilitate fățișă. Povestea este simplă: Jupiter (Ionuț Caras), zeul suprem, obișnuit să își satisfacă toanele erotice prin orice mijloace, ia înfățișarea lui Amphitryon (Matei Rotaru), pentru a o seduce pe frumoasa soție a acestuia, Alcmena (Sânziana Tarța). Din înfruntarea de orgolii care urmează, aceasta din urmă rămâne la mila instanțelor superioare, divine și omenești, care își dispută, de fapt, dreptul de proprietate asupra femeii.